Descrierea cărții

”Patru persoane au sosit la Hill House: doctorul Montague, un savant care caută dovezi solide legate de manifestările supranaturale; Theodora, asistenta sa drăguță și sensibilă; Luke, un aventurier și viitorul moștenitor al Hill House; și Eleanor, o tânără singuratică, fragilă, cu un trecut întunecat. Dar ceea ce la început pare să fie un experiment nevinovat, o întâlnire misterioasă cu niște fenomene inexplicabile, se dovedește rapid a fi o călătorie în cele mai cumplite coșmaruri ale celor patru și o investigație căreia mulți dintre ei s-ar putea să nu-i supraviețuiască.”

Totul bine și frumos. O casă bântuită, un doctor dubios, manifestări supranaturale, personaje cu caractere diferite și o călătorie de ”coșmar”. O descriere interesantă, întărită de succesul serialului de pe Netflix ce poartă același nume (The Haunting of Hill House – pe care nu l-am văzut încă, spre rușinea mea, însă este pe listă). Pentru un fan al genului horror, toate aceste aspecte sunt minunate. Problema apare atunci când elementele nu sunt puse în valoare așa cum ne așteptăm.
Voi spune din capul locului, serialul nu are prea mare treabă cu cartea.
Haideți să vorbim puțin despre povestea acestei cărți…
Poate mulți cred că este o publicație nouă, însă este cât se poate de greșit. Cartea a fost scrisă și publicată în 1959 de către autoarea americană, Shirley Jackson. Cartea a ajuns chiar finalistă în lupta pentru ”National Book Award”, fiind denumită una dintre cele mai bune cărți cu fantome din secolul 20. Nimic de contestat, haideți însă să vedem dacă acum, în secolul 21, lucrurile stau la fel.

Sumar

Hill House este o… casă a cărei locații nu ne este dezvăluită niciodată. Tot ce știm este că se află între dealuri. Avem în total 8 personaje:
  • Dr. John Montague – doctorul pasionat de supernatural;
  • Eleanor Vance – tânăra retrasă, timidă, cu un trecut întunecat;
  • Theodora – fata drăguță și sensibilă;
  • Luke Sanderson – viitorul moștenitor al Hill House;
  • D-na Dudley – doamna care are grijă ca Hill House să fie în stare perfectă, precum și bucătăreasa casei;
  • Dl. Dudley – soțul domanei Dudley care păzește poarta casei;
  • D-na. Montague – soția domnului Montague, pasionată și ea de paranormal, însă la un alt nivel;
  • Arthur Parker – însoțitorul doamnei Montague și directorul unei școli de băieți.

În cautarea sa de a găsi o dovadă a supernaturalului, Dr. Montague hotărăște să închirieze Hill House și să invite 12 persoane (alese în urma experiențelor lor supernaturale), pentru a se caza și a trăi împreună experiența. Dintre acestea, Eleanor și Theodora acceptă invitația. Când Eleanor ajunge la poartă îl întâlnește pe Dl. Dudley, un om țâfnos, nu foarte primitor, care într-un final îi permite să intre în casă. Ne este făcut cunoscut din capul locului faptul că îngrijitorii, dl. și dna. Dudley, nu vor fi prezenți pe timpul nopții în casă.

De aici pornește ”călătoria” lor. Sunete, obiecte mișcătoare, uși și fereste care se închid și spirite deranjante.

La un moment dat apar în peisaj și soția doctorului Montague, dna. Montague, alături de Arthur Parker. Atmosfera devine mai tensionata și alte eveniment apar. Nu voi da prea multe detalii momentan.

Haideți să trecem la partea mai personală. Dacă nu doriți spoilere, săriți direct la final unde trag o concluzie și expun părerea mea referitoare la carte.

Sumar mai detaliat

Ok, haideți să dezvoltăm un pic și să vedem ce se întâmpla defapt la Hill House (din câte îmi mai amintesc și eu), sau mai bine zis: ce am inteles eu din ”Casa Bântuită”. Dacă nu vă plac spoilerele, treceți de partea asta.

Cartea începe cu vaga introducere a Dr-lui Montague, un doctor pasionat de paranormal. În urma cercetărilor sale și a interviurilor luate instituțiilor specializate în așa ceva, s-a decis că Hill House este locul potrivit pentru cerecetări. Dorindu-și companie, trimite invitații către 12 persoane ce au avut sau au experiențe paranormale. Fiind un om calculat, nu le împărtășește candidaților faptul că Hill House este bântuită, ci expune doar zvonurile ce se aud.

În urma acestor invitații se alege cu 2 asistente: Eleanor (care a avut experiențe cu poltergeiști înainte) și Theodora (aleasă în urma rezultatului unor teste psihologice făcute de aceasta și obținând cel mai mare scor pe care îl văzuse laboratorul până atunci).

Ultimul membu al găștii este Luke. Fiind moștenitorul Hill House, este trimis pe motivul de a se asigura că nimeni nu fură argintăria sau alte obiecte de valoare. În realitate, acesta este trimis de către mătușa lui pentru a se asigura că stă departe de probleme. Ce nu știa ea este că Hill House este cel mai nepotrivit loc pentru a te liniști.

Atât Eleanor cât și Theodora acceptă invitațiile din motive mai mult personale decât profesionale. Theodora nu se înțelegea bine cu colega sa de cameră, iar Eleanor și-a petrecut majoritatea timpului îngrijindu-și mama bolnavă și era în căutare de aventură. Ea locuiește împreună cu sora și cumnatul ei, ducând o viață nu tocmai fericită. În ciuda împotrivirii familiei, aceasta le fură mașina și pleacă în călătoria vieții ei.

Eleanor este prima care ajunge. Este întâmpinată de Dl. și Dna. Dudley, îngrijitorii casei. Locuind în Hillsdale, un orășel nu departe de Hill House, nu le pasă de ”turiști” prea mult. Dl. Dudley, care se afla la poartă, încearcă sa o facă pe Eleanor să se răzgândească, spunându-i că nimeni nu o va putea auzi țipând noaptea. Într-un final o lasă să intre. Teama pe care o simțea stând singură în casă este spulberată când, la scurt timp, Theodora își face apariția. Acestea se împrietenesc și își propun să exploreze împrejurimile până la lăsarea serii. Din senin, ambele simt o prezență paranormală și se întorc speriate în casă. Acolo îl găsesc pe Luke.

Dr. Montague îi întâmpină și își petrec restul nopții lângă șemineul din camera de zi, care va deveni ”sediul” lor. Acesta le explică faptul că Hill House a fost construită ca un labirint de către Hugh Crane și că, după moartea soției sale, au început să apară și evenimentele paranormale.

În Hill House se pierde noțiunea timpului, iar cei patru intră într-o rutină, fiind deranjați de prezențe paranormale în primele două nopți. Cea mai clară dovadă a paranormalului pentru Dr. Montague este intrarea din camera copiilor unde temperatura este extrem de scăzută. Pe timpul nopții trăiesc cu teamă, însă pe timpul zilei, tot ce se întâmpla este motiv de amuzament. Ziua, timpul petrecut la Hill House se resimte ca o vacanță, acompaniată de mâncarea minunată gătită de dna. Dudley.

Lucrurile încep să se complice atunci când un triunghi amoros se formează între Eleanor, Luke și Theodora, ambele încrajându-i avansurile. Spre deosebire de ceilalti, Eleanor se așteaptă ca în urma acestei aventuri să își găsească sufletul pereche. Alege să-și petreacă timpul cu Theodora și chiar îi propune ca atunci când vor pleca de acolo să se mute împreună. Pentru a o descuraja din ideile ei, interesul Theodorei pentru Luke crește brusc, iar Eleanor devine geloasă.

Într-o zi, un mesaj adresat lui Eleanor apare scris pe pereți, iar cei patru încep să se teamă pentru viețile lor. Cu toții încep a o suspecta pe Eleanor, în special Theodora, care o acuză că o face din răzbunare și lipsă de atenție.

Spiritele rele din Hill House, le determină pe Eleanor și Theodora să simtă ură una față de cealaltă. Toate sentimentele negative pe care acestea le au, sunt o oglindă a surorilor Crain, fetițele care au trăit în Hill House cu zeci de ani în urmă. Acestea s-au îndrăgostit, de asemenea, de același bărbat. Sora cea mare (la fel ca Eleanor), a devenit menajeră după ce si-a pierdut iubitul în profida surorii sale. Emoțiile acestei familii încă acaparează Hill House și par că îi hrănesc lui Eleanor setea de răzbunare și dispreț. Nu ne este dezvăluit dacă Eleanor sau Hill House sunt responsabili de manifestările din casă.

Văzând că fenomenele paranormale încep să scape de sub control (Theodora observă o prezență în păduri și mai mult scris pe pereți – de data aceasta cu sânge -), Dr. Montague își cheamă soția, care este de asemenea parapsiholog, pentru a li se alătura.

Dna. Montague sosește alături de însoțitorul său, Arthur, și iși exprimă nemulțumirea asupra parcursului celor patru de până acum. Dna Montague insistă să preia singură responsabilitatea de a contacta spiritele, fiind convinsă că acestea sunt suflete neliniștite ce nu își pot găsi pacea.

Eleanor începe să suspecteze un complot între Luke și Theodora asupra ei, și începe să-și pardă mințile, simțind că Hill House îi cere să se ”predea”. Începe să vadă și să audă lucruri pe care ceilalți nu le simt, iar cel mai rău a fost atunci când Dna. Montague i-a spus că spiritele au vorbit de ea.

Într-una din nopțile paranormale, Eleanor se oferă de bună voie casei. Se trezește dimineața cu noi simțuri și o stare generală de bucurie. Eleanor îi propune Theodorei să se mute împreună, însă aceasta o refuză gategoric, afirmând că nu găzduiește musafiri. În noaptea aceea, Eleanor se dă jos din pat și începe să se poarte nebunește. Se duce în librărie, loc din care auzea vocea mamei ei, și se urcă pe o scară putrezită, ce ducea către cel mai înalt turn al casei. Restul grupului o găsește și o ajută să coboare.

Când Dr. Montague observă comportamentul lui Eleanor, acesta insistă ca ea să plece pentru propria ei siguranță. Pe de altă parte, Hill House nu avea de gând să o lase. Eleanor încearcă să le explice conexiunea pe care o are aceasta cu casa și faptul că ea trebuie să rămână. După multe insistențe, Eleanor pornește mașina și pleacă. Deși fusese gonită, aceasta simțea că a găsit o metodă de a rămâne în Hill House. Aceasta mărește viteza, îndreptându-se către un copac, trezindu-se la realitate chiar înainte de impact.

Ce mi-a placut…

Încep cu părțile bune pentru că… așa cred că e normal. Poate-i numai o preferință de a mea, însă pe mine mă interesează mai mult opiniile negative. Așa că haideți să scăpăm de cele pozitive.

  • Ideea principală; casa care ia mințile oamenilor și îi îndeamnă la rău mi se pare o idee bună.
  • Descrierile; mi s-au părut foarte detaliate. Uneori poate prea detaliate însă nu vorbim acum despre asta.
  • Este ușor de citit; asta nu știu exact unde s-o încadrez, însă o voi pune la ce mi-a plăcut. Iar când spun ușor de citit, ma refer că am citit-o în câteva ore.

Ce nu mi-a plăcut…

Cu siguranță lista asta va fi mai lungă (sau cel puțin va acoperi o arie mai largă a cărții). Și vă voi explica de ce.

  • Acțiunea; pentru mine, acțiunea s-a desfășurat mult prea lent. Când vrei să citești o carte horror, o carte cu review-uri foarte bune și despre care se spune că este ”terifiantă”, aștepți acțiune. Aștepți groază. Aștepți să trezească în tine o emoție (de orice natură).
  • Sentimentul cu care am rămas; cum spuneam, îmi doream o emoție. Tot ce a trezit cartea asta în mine a fost o confuzie imensă. Mă regăseam pe la mijlocul cărții întrebându-mă: ”Oare cine a spus asta?” sau ”Ce s-a îmtâmplat mai devreme?”. Poate n-am avut eu starea necesară încât să o înțeleg, însă chiar am început-o cu dorința de a-mi plăcea. Mi se pare că farmecul cărții s-a pierdut în subiecte care nu trebuiau dezvoltate așa mult.
  • Personajele; nu cred că ne-au fost prezentate îndeajuns de bine încât să mă atașez de ele. Mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre povestea casei, despre Hugh Crane, despre povestea celor două surori. Și mai ales despre soții Dudley. Nu știu de ce, dar mi s-ar fi părut interesant să aflăm puțin și despre povestea lor. Deși povestea lui Hugh Crane și a familiei sale a fost spusa, mi s-a părut vagă. Părerea mea este că aceste detalii au fost introduse în carte doar ca să fie. În mod normal îmi place să rămân cu o urmă de mister care să mă facă să mă gândesc care ar fi putut fi adevărul. În acest caz însă, am simțit nevoia de detalii, în special pentru a mă ajuta pe mine, cititorul, de a intra în starea aceea de ”groază”.
  • Finalul; mi s-a părut foarte grăbit. M-am simțit de parcă am citit restul cărții degeaba, doar pentru a primi o concluzie scurtă, rapidă și fără urmări concludente.

Pareri

Din punctul meu de vedere este o încercare puțin eșuată de a crea tensiune și suspans într-un cadru sobru. Se vrea a fi un horror psihologic, însă este mai degrabă o poveste confuză despre niște oameni derutați. Nu spun că nu este o carte ok. Repet, poate este vina mea, poate Hill House mi-a luat și mie mințile și de aceea nu am înțeles cum trebuie mesajul. Însă pentru mine a fost o dezamăgire. Poate am avut așteptări prea mari, cine știe. Sau poate sunt eu prea greu de speriat.
În orice caz, părerea mea nu se va schimba. Hill House a avut potențial, povestea din spatele Hill House a avut potențial, chiar și cartea în sine a avut potențial, însă nu cred că lucrurile au fost spuse cum trebuie (sau cel puțin nu pe gustul meu).
În cazul în care am omis detalii sau am scris unele eronate, îmi cer iertare. Recunosc, după ce am citit cartea am căutat pe internet sumare, pentru a înțelege ce am citit defapt, iar asta s-a întâmplat acum ceva timp. Poate memoria mea nu este cea mai bună.
Voi ce părere aveți? Ați citit-o? V-a placut și dacă da, de ce? Chiar mi-ar plăcea să dezvoltăm puțin. Aștept de altfel și alte recomandări de cărți.
ARTICOLE SIMILARE:
O tara, un vis, un cuvant: Japonia
Asa DA - Asa NU: Trenduri care trebuie sa dispara
8 pași pentru o demachiere ca la carte
Pune-ți amprenta pe lucrurile care contează
Dreptul la vacanta: Amintiri din India
Ghid de supraviețuire de Black Friday

LĂSAȚI UN MESAJ

Adaugă un comentariu
Introduceţi numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.